Arhive pe categorii: Uncategorized

#dansliteratura 03 – cu Simona Deaconescu și Adela Dragomir

Fundația Gabriela Tudor continuă intersecțiile artistice din cadrul laboratorului interdisciplinar #dansliteratura. Al treilea atelier de lucru, derulat în perioada 21-27 august, se concluzionează duminică, 27 august, la ora 20:00, cînd poeta Adela Dragomir și coregrafa Simona Deaconescu se întîlnesc cu publicul din București la Librăria Cărturești Verona (Grădina Secretă).

#dansliteratura a fost lansat de Fundația Gabriela Tudor în luna martie, în cadrul programului „20 ani/ există un viitor pentru dansul contemporan”. În formatul dinamic propus de #dansliteratura se întîlnesc personalități artistice cu profiluri diferite, dar complementare, proiectul încercînd să extindă limitele unor istorii literare și coregrafice și să spargă tiparul de insularitate a dansului, deschizînd noi perspective de cercetare artistică interdisciplinară. Avînd un format modular, #dansliteratura include o serie de 3 mini-rezidențe cu durata a 7 zile, concepute ca niște laboratoare de lucru intensive și întîlniri cu publicul la care participă coregrafii Cristina Lilienfeld, Simona Deaconescu, Paul Dunca și poeții Adela Dragomir, Robert Elekes și Răzvan Țupa. Proiectul este curatoriat de poeta Andra Rotaru și coregraful Cosmin Manolescu, care au realizat selecția artiștilor participanți și moderează cele trei întîlniri artistice, precum și evenimentele deschise publicului. Continuă lectura

ZonaD Lounge #4: Dansul contemporan – speed dating și lifelong affair/ cu Adriana Gheorghe

10547495_752779481436636_2422538636301771223_njoi, 6 noiembrie, 19:00
interactiv @ ZonaD
[str. Iulia Hașdeu nr. 3]

În cea din urmă întîlnire, din acest an, la ZonaD, Adriana Gheorghe propune o recapitulare a materialului dens adus în discuție, urmată de completări și continuări. „Cine n-a ajuns, încă, ni se poate alătura fără rezerve. Am început aceste întîlniri propunînd un concept aparent marginal – muzica pop – care s-a dovedit un principiu perfect de reorganizare a istoriei dansului contemporan. Apoi am lansat în discuție “noul dans”, “dansul concept” al lui Spangberg, încercînd să-i aproximez criteriile de definire – apelîndu-se inclusiv la definiții seducătoare poststucturaliste pentru a numi ceea ce nu se poate numi 🙂 – totul în încercarea de a identifica un alt fel de a gîndi raportarea dansului contemporan la realitățile sociale, economice, discursive, un dans dincolo de critică, dincolo de limbajul “trădător” (care fixează pe piață), un “mecanism abstract” care să permită renunțarea la producția de „diferență” și prin care se pot “identifica posibilități/modalități de producție diferite care pot conduce la experiențe diferite”. Continuă lectura